Sovata, bravo! Oaza de relaxare și frumusețe!

Indiferent cât de mult ne-am dori, indiferent cât de înzestrată este din punct de vedere natural, cât de bogată și variată este din punct de vedere peisagistic, din păcate România este încă departe de a fi pe lista preferințelor pentru o vacanță mult așteptată. Și aici mă refer și la români dar și la alte naționalități care nu dau chiar buzna atunci când România le este prezentată ca destinație turistică. Sunt bineînțeles și excepţii, prea puține zone îngrijite, promovate în comparație cu și mai multe bântuite de frumusețile unui trecut nu tocmai îndepărtat.
Și totuși, limitat de margini subțiri, parte din turismul românesc face eforturi pentru a deveni atractiv și atunci … se vede, se simte, se trăiește.
Trebuie să vă recunosc că, în ultimul timp, la fel ca mulți alții, am ales în zilele libere sau în concediu să aleg alte destinații, foarte rar România. Acest “rar” însemnând în ceea ce mă privește, sărbătorile de peste an, al căror parfum, gust, căldură și comfort nu le poți găsi decât acasă lângă cei dragi, lângă oamenii pe care îi iubești…
Revenind însă la mici escapade, departe de zbuciumul capitalei, zilele trecute am simțit nevoia să evadez, să mă încarc, să respir un alt aer. M-am urcat în mașină, am pus degetul pe hartă și am ajuns la Sovata. Pe drum, recunosc că eram ușor dezamăgită de alegerea făcută cu ochii închiși. Și asta pentru că,  îmi era teamă să nu dau peste o altă stațiune lăsată să moară, lăsată în paragină asemenea Băilor Herculane. Doamneeee…. acolo zici că dai de blestemul mâlului asupra nuferilor…La Băile Herculane, dacă vreți, “nimic-ul” își trăiește zilnic “nimic-ul”…Dacă acum mulţi ani  mergeai pentru tratarea diferitelor afecțiuni, acum de la Băile Herculane cu siguranță ai toate șansele să te întorci și depresiv.
Apelând puțin la auto-motivare, mi-am spus că Sovata trebuie să fie altfel!
Ei bine, dragii mei, norii de încredere ce-mi întunecaseră alegerea făcută și mă măcinaseră mai mult de jumătate de drum, s-au împrăștiat la mai puțin de două minute după ce am păşit in Sovata.


Ce am găsit la Sovata?

“Pe un picior de plai, pe-o gură de rai…”, de la mine 5 stele pentru cum arată și se prezintă Sovata! Am găsit aici, un loc ce din punct de vedere turistic este chiar TOP, pentru România lui 2018. O staţiune modernă, clădiri renovate dar care și-au păstrat arhitectura, extraordinar de curată, cu servicii extraordinare și cu oameni drăguți, zâmbitori, amabili, gata să te servească de fiecare dată cu aceeaşi plăcere. A fost un adevărat “WOW”, tradus în limba nostră cu “nu îmi vine să cred cât de frumos este aici!”.
Este clar și vizibil că în Sovata s-au investit  bani dar și mult respect și bun simț, altfel nici că se putea să se prezinte atât de bine.

Lacul Ursu

De abia după ce am ajuns acolo, am înțeles de ce localnicii vorbeau așa… cu mândrie națională despre lacul lor cu puteri vindecătoare.
Numele lacului vine de la însăși forma pe care o are – un urs întins.
Despre calitățile extraordinare ale apei din Lacul Ursu, mie mi-au trebuit fix 143 de ani să aflu :). Și asta pentru că, încă din 1875 alții au aflat de proprietățile apei care tratează diferite afecțiuni reumatismale și nu numai…
Ce îl face unic în Europa și în lume pe Lacul Ursu este fenomenul de heliotermie.
Ce este heliotermia?
Fenomenul de heliotermie se traduce prin faptul că la sfârşitul perioadei de încălzire, adică pe la mijlocul sau sfârşitul lunii iunie, temperatura apei la adâncimea de 1,5 metri, acolo unde este termoclima lacului, poate să ajungă la 50 de grade Celsius. După deschiderea sezonului de balneaţie, adică la sfârşitul lunii iunie, straturile din lac se omogenizează, apa ajunge la 33-34 grade, iar apoi urmează încontinuu să se răcească, mai ales din luna august, când nopțile devin mai răcoroase.
Specialiștii recomandă băile în acest lac nu doar pentru răsfăț ci și pentru tratarea diferitelor afecțiuni precum cele endocrine, reumatice, cardiovasculare ba chiar și problemele de ordin ginecologic. 20- 30 de minute petrecute în această apă, din ceea ce am auzit, chiar te pot scăpa de probleme.


Pentru iubitorii plimbărilor relaxante în natură, vă recomand, cu pornire chiar de la Lacul Ursu să faceți o promenadă prin pădurea ce înconjoară lacul. Să nu vă fie teamă de necunoscut căci alții, înaintea vostră au mai trecut pe aici :). Dovadă este întreg traseul care este amenajat – poteci bine definite, băncuțe, mici refugii de relaxare de unde îți poți planifica traseul pentru a vizita și alte 4 lacuri cu apă sarată: Lacul Alunis, Rosu, Verde și Lacul Mierlei.
Lacul Rosu are o suprafață de 1600 mp . Acesta “și-a primit botezul ” datorită milioanelor de artemii ce trăiesc în el – (artemia salina).
Lacul Verde are o suprafata de 310 mp. Surplusul de apă se scurge in Lacul Ursu. În spatele Lacului Roșu si Verde se afla și Muntele de sare,  care are un aspect spectaculos şi nu trebuie ratat.
Și, dacă tot sunteți la Sovata, căutați și Salina Praid, una dintre cele mai mari mine de sare din ţară . Nu uitați să bifati plimbarea cu mocăniţa, pe traseul Sovata-Câmpu Cetatii.

Acum, la final de escapadă, dacă este să am vreun regret este acela al timpului: timpul prea scurt, o zi,  pentru un loc atât de frumos. Personal, cu siguranță am să mă reîntorc la Sovata numai că de acestă dată pentru cel puțin o săptămână…
Sovata este locul din România pe care îl recomand cu mult drag, tuturor celor care simt nevoia de un “refresh”. Este un loc în care redescoperi că lumea este minunată în toate și sub toate formele ei de manifestare. Este minunată pentru că are esență divină și de fiecare dată o poveste, din care rezultă însăși identitatea…
Cu o astfel de poveste am să închei și eu acest material. Este mult prea frumoasă pentru a nu o reda în toată splendoarea ei.

Formarea Lacului Ursu şi a Lacului Negru din Sovata sunt prezentate de o legendă în felul următor:

,, Sus în munţii îndepărtaţi acoperiţi de codri locuia o zână fermecătoare. Ea avea o mare putere magică, însă nici ea nu a putut să se ia în luptă cu puterea dragostei. S-a întâmplat odată că a zărit pe o păşună un mândru flăcău de păstor păzind turma. S-a îndrăgostit imediat de el încât nu a avut nici zile nici nopţi.

Stătea la pândă şi urmărea flăcăul ascultând cu mare drag cum aceasta cânta la fluier. Pândid astfel după flăcău observă odată cum la malul pârâului Juhod flăcăul îşi îmbrăţişează şi o sărută pe dragostea sa care nu era altcineva decât fata păstorului de la stâna vecină. Zâna s-a mâniat tare şi i-a blestemat pe amândoi. În acest moment turma, stâna fata şi flăcăul de păstor s-au transformat în piatră. Cei care umblă spre acolo pot vedea şi astăzi oile de piatră în valea Juhod. Frumoasa zână însă nu-şi poate uita de dragostea ei.
A cutreierat în lung si-n lat munţii şi codrii. Nici nu a mâncat, nici nu a băut de te miri că nu a murit. Umblând astfel crengile cu aşchii i-au zdrenţuit-o frumoasa îmbrăcminte, i-au smuls vălul, iar în locuile unde au căzut bucăţi din acest văl, s-au format flori de sare, iar dedesubtul acestora munţi de sare.

A ajuns acasă după lungi zile cu mintea tulburată. S-a oprit în faţa casei goale, unde înăuntru jăraticul se încingea încă în vatră. Se uita cu o privire ştearsă la casă pe care a blestemat. În acest moment casa s-a scufundat însoţit de o mare bubuitură. În locul acesteia s-a format un lac a cărui apă este încălzită şi astăzi de vatra casei. Zâna întristată a umblat mai departe, până la vârful muntelui unde tot plânge de atunci în timpul nopţii. Dacă tragi cu urechile poţi asculta cum aceasta suspină şi geme de întristare. Din ochi îi curg lacrimile care se adună jos în vale. Acest loc este numit astăzi Lacul Negru.,,

( poveste preluată de pe site-ul www.lacul-ursu.ro)

1 Comentariu

  1. Gheorghe
    22 ianuarie 2019 at 17:46

    Documentat articolul, multumim! Noi, desi este cam departe de Bucuresti, am mers de mai multe ori si, prima constatare a fost ca este singura statiune din Romania exclusiv dedicata turistilor. Prestatorii de servicii, angajatii, locuiesc in localitatea din apropiere. Va recomand sa mergeti in toate anotimpurile, merita. In zona sunt si alte puncte de atractie…, Campul Cetatii, chiar o partie de schi si salina. Este locul unde nu me-am plictisit si, visam sa mergem in fiecare an, numai ca planurile se mai schimba. Speram din nou si anul acesta! 🙂 Sa inchei, va spun ca ce se spune despre urmarile unei vizite in cuplu la Sovata, este adevarat. Noi dupa ceva ani de la casatorie, am mers resemnati si, avem acum o madrete de fata. Nu glumnesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *